Subiectul I

 

 

         Varianta 1

 

 

 

1.     Termenul FILOZOFIE (FILOSOFIE) provine din limba greacă, compunāndu-se din filos (iubitor de) şi sofia (īnţelepciune). Aşadar, etimologic, filozofia īnseamnă iubirea de īnţelepciune. Termenul a fost creat de Pitagora sau Heraclit, la Pitagora apărānd, după unele mărturii antice (Cicero, printre alţii), justificarea că īnţelept nu poate fi decāt zeul, omul poate doar aspira la condiţia īnţelepciunii divine, poate deveni doar iubitor de īnţelepciune (filosofos).                                                                          

 4 puncte

 

2.     Una din īntrebări poate viza viaţa, ca energie proprie naturii terestre, preocupāndu-ne rostul pentru care, pe planeta Pămānt, a apărut acest mod de organizare a lumii materiale, acest elan vital de care vorbea Bergson, care, prin evoluţie, ajunge să se manifeste prin specia umană. A doua īntrebare vizează sensul vieţii umane individuale. De ce trăim ? Viaţa noastră se desfăşoară fără nici un rost ascuns, sau are un sens, un tālc, un temei care ne depăşeşte?                                                                 

6 puncte

 

3.     Pentru Ludwig Wittgenstein (1889-1951), reprezentant al gāndirii neopozitiviste,  filozofia nu mai este considerată o doctrină, adică un ansamblu de idei, ci o activitate de clarificare a gāndurilor noastre, o analiză critică a limbajului īn vederea eliminării « īncurcăturilor » generate de folosirea improprie a unor cuvinte. Aşadar, filozofia, īn concepţia lui Wittgenstein, nu mai urmăreşte, precum filozofia tradiţională, obţinerea unei imagini definitive, unice asupra realităţii, şi nici  rezolvarea definitivă a unor probleme. Filozofia trebuie să devină un fel de terapie mentală, menită să elibereze gāndirea de capcanele limbajului. De exemplu, folosirea substantivului timp ne predetermină să gāndim timpul  mai degrabă ca pe un lucru, ca pe o substanţă, decāt ca pe o relaţie. Judecānd filozofia şi ştiinţele dintr-o perspectivă logicistă, Wittgenstein consideră că īntre lume şi limbaj există o corespondenţă, astfel, obiectelor le corespund numele lor (substantivele), iar faptelor le corespund propoziţiile. Filozofia devine astfel activitatea de clarificare a limbajului enunţat despre obiecte şi fapte, adică de clarificare a propoziţiilor ştiinţelor naturii, singurele care au sens. Propoziţiile filozofiei tradiţionale trebuie abandonate pentru că sunt lipsite de sens.                 

10 puncte

 

4.     Omul, īn concepţia lui  Lucian Blaga, este o existenţă īntru mister şi pentru revelare, adică o fiinţă capabilă să treacă dincolo de orizontul imediat al satisfacerii nevoilor vieţii, īntr-un alt orizont, cel al misterului, un orizont transcendent, al tainelor ontologice, care nu se va dezvălui niciodată, dar pe care omul nu va īnceta niciodată să-l sondeze īn vederea desluşirii lui. Rezultatul acestor strădanii revelatorii sunt operele culturale (artistice, filozofice, ştiinţifice), adică produse ale creaţiei culturale. Omul trebuie īnţeles aşadar ca o existenţă pentru care creaţia, cu expresiile ei stilistice şi revelatorii, devine sensul adānc al vieţii.             

                       6 puncte

 

5.     Filozofia a reprezentat īntotdeauna o strădanie a filozofilor de a oferi oamenilor un īndrumar pentru viaţă.